Divorțul este una dintre cele mai dificile decizii de viață, iar procesul juridic care îl însoțește poate părea copleșitor. Înțelegerea pașilor și a opțiunilor disponibile poate face o diferență enormă în modul în care traversezi această perioadă.

Cele trei căi de divorț în România

1. Divorțul prin acord — la notar

Este cea mai rapidă și mai puțin costisitoare variantă, disponibilă atunci când ambii soți sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori împreună (sau au ajuns la un acord privind custodia). Notarul public poate pronunța divorțul în câteva zile, după o perioadă de reflecție de 30 de zile.

2. Divorțul prin acord — la starea civilă

Similar cu varianta notarială, această cale este disponibilă la primăria unde a fost înregistrată căsătoria sau unde soții au domiciliul. Condiția este tot acordul ambilor soți și absența copiilor minori sau existența unui acord privind custodia acestora.

3. Divorțul contencios — în instanță

Atunci când soții nu se înțeleg cu privire la divorț, la împărțirea bunurilor sau la custodia copiilor, divorțul se judecă în instanță. Durata poate varia între câteva luni și câțiva ani, în funcție de complexitatea cazului și de gradul de conflict dintre soți.

De știut: Chiar și în divorțul contencios, soții pot ajunge la un acord pe parcursul procesului, transformând procedura într-una amiabilă. Un avocat experimentat poate facilita această soluție, economisind timp și resurse pentru ambele părți.

Custodia copiilor — ce decide instanța

Custodia copiilor minori este adesea cel mai sensibil aspect al unui divorț. Principiul fundamental al legii române este interesul superior al copilului, nu drepturile părinților.

Instanța poate stabili:

Instanța poate solicita un raport de anchetă psihosocială și poate audia copilul dacă acesta a împlinit 10 ani, pentru a-i lua în considerare opinia.

Pensia alimentară

Părintele care nu locuiește cu copilul are obligația de a plăti pensie alimentară. În România, cuantumul este stabilit astfel:

Pensia alimentară poate fi modificată ulterior dacă se schimbă situația materială a unuia dintre părinți sau nevoile copilului.

Împărțirea bunurilor comune

Bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin munca unuia sau a ambilor soți constituie, de regulă, proprietate comună în devălmășie. La divorț, acestea se împart în mod egal, cu excepția situațiilor în care se dovedesc contribuții inegale.

Bunurile care nu intră la împărțeală:

Atenție: Dacă soții au încheiat un contract matrimonial înainte sau în timpul căsătoriei, regulile de împărțire a bunurilor pot fi diferite față de regimul legal.

Cât durează divorțul?

Durata variază semnificativ în funcție de tipul procedurii:

Ai nevoie de îndrumare juridică?

Fiecare situație este unică. O consultație te ajută să înțelegi exact ce opțiuni ai și care este cea mai avantajoasă cale pentru tine și copiii tăi.

Sună acum →